Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.
Două
calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite ori echivalate
prin procedeul "mai iei de ici, mai pui colea": inteligenţa şi
bunătatea.
Lipsa
de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea,
nici dacă singura locuinţă si mamă ţi-ar fi maidanul, nu mai poţi invoca
lipsa de educaţie. Vine o vreme când mintea proprie îţi este un
educator suficient.
E atâta rutină şi atât de puţin adevăr, dar pentru adevărul acesta puţin şi rar merită să trăim.
Un
om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă
echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.
Toată
viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte. Noi pe ale
altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum
să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?
O faptă rea se-ndreaptă printr-o faptă bună, o vorbă rea nu se îndreaptă prin nimic.
